miercuri, decembrie 21, 2011

Empatie nuanţată

Aţi auzit desigur despre Inteligenţa Emoţională scrisă de Goleman. Excelentă carte, deschide un capitol fascinant legat de emoţiile umane şi cum ne fac acestea adaptaţi sau inadaptaţi. Ce probabil nu ştiţi este că Goleman este jurnalist şi că acest lucru a însemnat mult în promovarea cărţii şi în vizibilitatea lui ca autor. Dacă nu ar fi fost Goleman jurnalistul am fi auzit despre inteligenţă emoţională poate mai târziu.

Spune Goleman că printre trăsăturile care fac diferenţa între o persoană cu EQ scăzut şi una cu EQ ridicat se numără şi empatia.

Ei dragilor, mie empatia asta mi-a dat mari bătăi de cap. Dar să vă povestesc în ce fel. La ultima evaluare 180 de grade din 2008, evaluare făcută pe baza unui chestionar pus la punct de o firmă prestigioasă, atât eu, cât şi colegii mei, şeful meu şi cei din echipa mea ne-am pus de acord cu faptul că sunt o persoană deosebit de empatică. Dintre toate dimensiunile evaluării, la empatie am luat maximum. A fost singura dimensiune a chestionarului în care evaluarea mea s-a suprapus în totalitate cu evaluarea celor din jurul meu.

Din perspectiva mea "empatia" de care dădeam dovadă şi care era observată şi de cei din jur îmi crea o reală suferinţă. Interceptam şi preluam toate emoţiile celor din jur, tot disconfortul, toată agresivitatea latentă şi frustrarea ca un radar bine setat. Si cum emotiile sunt cam 80% neplăcute şi 20% plăcute, ce preluam şi ce recepţionam îmi ocupa în mod neplăcut majoritatea timpului.

Explicaţia lui Goleman şi a neuroanatomiştilor este simplă, avem în creier nişte neuroni specializaţi care oglindesc şi preiau în milisecunde emoţiile celor din jur. Mecanismul este pus la punct din vremuri străvechi şi a ajutat la supravieţuirea speciei. La mine a funcţionat, am supravieţuit, dar eu îmi doream să trăiesc, aşa că nu am fost mulţumită. Am observat şi am săpat în continuare.

Am descoperit apoi abordarea din NLP, Leslie Cameron Bandler are o abordare complicată la prima vedere, însă revelatoare. În NLP simţurile sunt denumite modalităţi, iar "nuanţele" simţurilor, adică volumul, tonalitatea, ritmul în cazul auzului, luminozitatea, dimensiunea, culorile în cazul văzului, sunt denumite submodalităţi. Leslie spune că şi emoţiile au nuanţe, au de exemplu ritm şi intensitate. De aceea muzica ne influenţează foarte mult starea emoţională. Extrapolând la funcţionarea simţurilor care adună informaţii din exterior, înseamnă că şi emoţiile sunt adunate din exterior şi sunt recepţionate cu corpul. Dacă nu am avea corp nu am simţi emoţiile. Nu îmi imaginez cum ar fi, dar să trecem peste asta.

Marea mea descoperire este că în empatie pe lângă emoţii sunt implicate şi gândurile. Aşa cum zic toţi cognitiv-comportamentaliştii nu există emoţie fără gânduri şi fără acţiune sau întotdeauna un Gând este însoţit de o Emoţie şi de o Acţiune.

Cheia unei vieţi bune nu este să fii lipsit de emoţii, ci să le acorzi interpretări adecvate, să nu le laşi să se intensifice şi să te ducă către acţiuni pripite şi regretabile sau către retragere şi depresie.

Şi dacă acest proces pare prea complicat, puteţi încerca să schimbaţi frecvenţa radio de pe melodii depresive pe melodii vesele, mobilizatoare. Pentru sfatul ăsta am citit un coş de cărţi, incredibil:-)

Un comentariu: