duminică, ianuarie 22, 2012

No time for Guru

De vreo câţiva ani urmăresc articole, postări, seminarii, cărţi de dezvoltare personală. Şi de fiecare dată am o strângere de inimă când văd câtă aplecare există din partea noastră în a-i transforma pe aceşti autori în Guru. Îmi amintesc de formatorii pe care i-am avut şi pe care de fiecare dată i-am ridicat pe un piedestal, gândindu-mă că eu nu voi putea ajunge niciodată la nivelul lor de pregătire. Cu cât zăboveşti mai mult în preajma unui mentor cu atât mai mult există tendinţa de a-l ridica la rang de supra-om. Cu cât persişti în acest cadru, cu atât te expui riscului de a te transforma în arhetipul de Orfan. Acesta este un fel mai sofisticat de a-ţi tăia craca de sub picioare. În loc să preiei ce ai învăţat şi să dezvolţi singur sâmburele de potenţial din tine, rămâi prins în postura de maimuţică, amăgindu-te că ţi-ai schimbat viaţa şi că o poţi schimba şi pe a altora. 

Când a decis să nu mai fie discipolul lui Rodin, Brâncuşi a spus "Rien ne pousse a l'ombre de grand arbre". Lângă un mentor este bine să stăm o vreme, însă la un moment dat, când credem că suntem pregătiţi, este şi mai bine să ne întindem aripile şi să zburăm.

Orice seminar de dezvoltare personală ar trebui să conţină următorul disclaimer:

 "Pe parcursul acestui seminar există riscul să vă transformaţi formatorul în Guru. Organizatorii vă avertizează că acest lucru dăunează dezvoltării voastre personale."

Nu este timp să ne mai închinăm la Guru, dragii mei, ce există în voi în stare latentă vă va propulsa atât de repede pe calea voastră proprie, încât toţi Guru din lume vor păli pe lângă ce puteţi voi realiza.

Încă două vorbe despre cum ajungem la potenţial. Indicii importante primim pe calea emoţiilor. Prima reacţie faţă de potenţialul nostru este cea de atracţie, de aceea îi idolatrizăm pe cei care îşi manifestă potenţialul, cea de-a doua reacţie este cea de frică. Cred ca Eliade spunea că "Suntem îngroziţi de măreţia din noi." Puţini aleg să continue cu ce au descoperit, însă răsplata este uriaşă. Viaţa capătă sens, un soi de însufleţire permanentă ne stăpâneşte zilnic, ne întoarcem la seninătatea din copilărie, momentele de tristeţe, frustrare se transformă în momente de învăţare. Îmbrăţişăm lumea cu bune cu rele, îi îmbrăţişăm pe cei din jur la fel. Proiectele care altă dată ne dădeau bătaie de cap, acum par o joacă de copii. Acum înţelegeţi de ce ne plac Guru:-)

Ce este demn de reţinut din articolul acesta este:
1. Noi suntem Aleşii, dacă alegem să dezvoltăm potenţialul latent din interiorul nostru.
2. Transformarea autorilor de dezvoltare personală în Guru, ne ţine sechestraţi în iluzie, fugiţí cât vă ţin picioarele.
3. Când ne întâlnim cu Potenţialul simţim atracţie irezistibilă şi o panică de nedescris (am exagerat un pic, pentru dramatism).

Un weekend fain!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu