sâmbătă, ianuarie 28, 2012

Social Media - o paralela neobisnuita

Ideea postarii de azi mi-a venit in timp ce treceam in revista mail-ul si Facebook-ul. Tot citind si citind am constatat ca nivelul meu de frustrare a crescut simtitor. Pun deoparte Frustatul si incep sa scriu. Iata ce a iesit.
Ca autor de dezvoltare personala ma intreb de ce oamenii raspund foarte greu la mesaje de tip evolutie, schimbare, dezvoltare si foarte usor la mesaje vehemente si "goale" de tip "am curaj sa postez ce vreau, na!"


Daca ar fi sa gasesc o corelatie intre numarul de cititori ai unui blog si calitatea continutului (din punct de vedere al dezvoltarii personale), aceasta ar suna cam asa:

,,Cu cat calitatea continutul este mai slaba, cu atat numarul celor care se imbulzesc sa citeasca este mai mare.'' Insa nu sunt multumita cu aceasta corelatie, pentru ca este o generalizare, asa ca trec la o analiza mai profunda.

Pornesc de la o curiozitate. Emotiile sunt cele care ajuta la "vindecarea" de dependenţe in cadrul grupurilor de terapie. In grupurile de terapie este incurajata marturisirea emotiilor fie ele adecvate sau inadecvate, iar aceste marturisiri incrucisate ale membrilor grupului, duc la rezultate uimitoare, vindeca dependenta si ii ajuta pe membrii grupului sa se dezvolte, sa evolueze. Functioneaza in orice grup de dezvoltare personala.

Daca ar fi sa luam ca model grupurile de terapie, o conditie pentru evolutie ar fi existenta unui grup, iar a doua conditie marturisirea emotiilor traite la momentul prezent.

Haideti sa luam un blog sau o retea sociala. Acestea sunt grupuri de oameni, au ajuns conectati pentru ca au aceleasi interese. La ce tip de mesaje vor reactiona cel mai bine? Daca cineva isi exprima deschis o traire, o emotie, aceasta este o ocazie de evolutie... S-ar putea ca persoana sa scrie tampenii, insa daca sunt tampenii generate de o traire autentica...s-ar putea sa aiba mai multe sanse sa fie apreciate, decat alte scrieri.

Paralela este fortata, din imagine lipseste cheia, intr-un grup de terapie exista intotdeauna conducatorul grupului, cel care se asigura ca persoanele nu se intind la interpretari rationale, nu sunt lipsiti de onestitate, nu vorbesc de generalizari, etc. As adauga cel care este "daruit"cu abilitatea vindecarii...cel care este personal atat de evoluat incat ii conduce pe toti ceilalti catre lumina, catre capatul tunelului sau al drumului, depinde cum preferati.

Totusi cred ca am acum o explicatie de ce "tampeniile" sincere sunt mai apreciate decat "literatura" de dezvoltare personala.

Frustratul meu a avut si el un rol in dezlegarea acestui mister. M-a ajutat sa descopar ca as putea sa scriu mai cu traire de acum incolo si indraznesc sa scriu si "tampenii"sincere de cate ori am ocazia.

Weekend fain va doresc!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu