luni, mai 28, 2012

Macul rosu

Macul rosu
In gradina, pitit langa un stalp de lemn, a crescut un mac. Descoperirea lui a fost o surpriza de proportii, nu credeam ca o samanta purtata de vant poate sa se transforme intr-o asemenea minunatie. Petalele sunt mai delicate decat aripile de matase ale unui fluture, tresar la fiecare adiere de vant. Tulpina in continua unduire este o conexiune temporara cu floarea rosie, ai zice ca acum se va desprinde si isi va lua zborul.

Dincolo de straturile dichisite de flori mai exista un mac, adus cu grija de la magazinul specializat intr-un ghiveci de plastic si rasadit cu grija de stapana gradinii. Privit si udat cu grija, incurajat si umplut cu asteptari. Insa in afara de frunzele limbate si zimtate, nimic altceva nu i-ar da de gol identitatea. Macul rasfatat nu a inflorit.


Stapana gradinii sta intr-un colt si nu intelege, cum este posibil ca o buruiana adusa de vant sa fie atat de prospera si sa surpinda cu atata indemanare, iar macul ei aclimatizat sa o lase balta.


 Oare nu devenim stapanii gradinii, cand incercam cu orice chip sa controlam situatii sau oameni si nu intelegem ca acestea sau acestia au propriile lor pulsatii? De ce sa nu ne lasam incantati de ce poate face natura singura, fara interventie, iar noi sa dirijam cu virtuozitate pe ici pe colea micul ecosistem. Exista dealtfel un intreg concept de gradinarit bazat pe minima interventie.


Dar suntem ceea ce suntem si simtim ceea ce simtim, cunoastem ceea ce cunoastem.


Oare exista vreo cheie, exista vreo solutie universala care luata ca o tinctura, cate 10 picaturi pe zi sa ne ajute sa intelegem si sa actionam fara efort, sa ne schimbam, sa fim flexibili, sa nu controlam cu orice pret soarta gradinii?


 Am gasit cateva intrebari care pot sa ne ajute sa actionam altfel si sa nu ne abatem de la calea noastra. Cheia este sa o facem fara sa calcam in picioare caile celorlalti. Ca in povestea macului salbatic...sa nu il smulgem inainte de a intelege ce reprezinta el.


Luati o bucata de hartie si un creion si raspundeti. Intrebarile sunt in ordine:

1. Care este intentia mea in toate actiunile mele sau in situatii punctuale (pot fi situatii dificile, conflictuale)?

2. Ma defineste aceasta intentie?

3. Daca da, sunt multumit cu ceea ce sunt?

4. Daca nu, ce parte din mine sprijina intentia mea? Care este intentia pozitiva a acestei parti?

5. Ce alte parti nu sunt exprimate deloc?

6. Cum ar arata viata mea daca si acestea ar gasi o cale de exprimare?

7.Ce pot schimba pentru ca intentiile mele sa ma reprezinte?

8.Cand incep sa schimb si cum voi schimba?

Epilog: Luati cu voi salbaticia macului rosu si nu uitati aceasta poveste gradinareasca.






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu