miercuri, mai 16, 2012

Pentru generatia Y


http://en.wikipedia.org/wiki/Generation_Y

Postarea aceasta a fost inspirata de o discutie sincera cu o prietena care face parte din generatia 20-25 ani. Ah ce vremuri:)!
In 1996 am participat la primul meu interviu si l-am luat, cum se spune. Punct ochit, punct lovit. Nu am citit nimic inainte, nu stiam nimic de interviuri, am plecat in Bucuresti si cand m-am intors am primit raspunsul a doua zi, pozitiv. Intram in categoria adolescent intarziat, in nici un caz adult si credeam ca sunt cea mai tare.

Firma pentru care am lucrat multi ani avea un centru de formare sau training cum i se mai spune in Cipru, unde totul era gandit "global". Te intalneai cu colegi din aproape toata lumea, partea mai saraca si mai interesanta a lumii, Europa de Est, Orientul Mijlociu, chiar Africa. Nu stiam engleza foarte bine, de fapt aveam vocabular si stiam ceva gramatica, insa imi era teama sa nu fiu judecata ca gresesc. In schimb eram "toba de carte", abia terminasem facultatea si rezidentiatul. 

Formatorul nostru Elli, un om extraordinar, profesionist si empatic, a fost prima mea calauza pe drumul auto-cunoasterii. Cine s-ar fi asteptat, ca un formator pregatit sa ne puna in codul genetic, mai degraba strategia de marketing, mesajele promotionale si produsele, sa se ocupe si de "sufletele" noastre?

La inceputul cursului mi-am dat seama ca ceva nu este in regula, cand incercam sa vorbesc ma copleseau emotiile, mintea mea se invartea ca o morisca stricata, insa nu reuseam sa scot nimic in exterior. Nu eram obisnuita cu formatul acesta nou de dezbatere, la facultate ni se preda, iar noi ascultam, ne pregateam, eram intrebati si raspundeam. Colegii nostri din Israel care probabil ca fusesera educati in scoala dupa o alta metoda, erau intotdeauna clari in exprimare, dezinvolti...am inceput sa imi dau seama ca poate am o minte buna, insa mai am multe de invatat. La acel moment insa nu constientizam ce anume lipsea. 

Cum eram dragalasa si transmiteam inteligenta, mai degraba prin ochi, decat prin ce incercam sa spun, am castigat simpatia colegilor si pe a formatorului, insa zilele acelea mi le amintesc epuizante, lungi si incarcate cu emotii. Am participat la exercitii mai mult din simtul datoriei, am invatat produse, mesaje, tot ce trebuia, am inceput sa vorbesc engleza inteligibil, insa in tot acest timp ma intrebam fara cuvinte "Oare ce imi scapa?" Si toata atentia mea se indrepta spre formator...analizam fara sa stiu tot ceea ce acesta emitea verbal, para-verbal si non-verbal si eram uimita de ce receptionam.

Punctul culminant a fost evaluarea individuala. A fost mai degraba o discutie in care am primit un feed-back si in care am putut da la randul nostru un feed-back formatorului. Cand mi-a venit randul, probabil coplesita dupa trei saptamani de emotii in sus si in jos, am inceput sa plang. Nimeni nu crede ca sunt asa o plangacioasa, insa in cele mai importante momente ale vietii mele eu am plans. M-am linistit apoi si am primit un feed back care a inceput cam asa:

"When I am looking at you, I see myself when I was your age." tradus " Cand te privesc, ma vad pe mine cand aveam varsta ta." 

Si feed-back-ul a continuat, tot ceea ce eu pazeam cu strasnicie a fost scos la lumina, cineva stia ca eu trec prin ceea ce trec si stia si de ce. Realitatea devenise iluzie, eram ca in transa.

Acum, dupa 16 ani, am inteles ca de fapt pentru mine, realitatea interioara domina si ca realitatea exterioara este iluzia. Suna paradoxal, insa acesta este adevarul meu profund si personal.

Ce legatura are povestea mea cu generatia Y? Dragilor, cum imi place mie sa spun, ceea ce stiti despre voi, ca sunteti cei mai tari, ca sunteti muncitori, ambitiosi, corecti, sinceri, perseverenti, sunt doar confirmari ale unor strategii, actiuni. Ati reusit la un moment dat printr-o strategie si ati transformat aceasta strategie si tot ce implica ea in identitatea voastra. Calitatile reprezinta cam 20% din identitatea voastra. Nu transformati acesti 20% in 100%, punand ce nu stiti despre voi "sub masa". Cand aveti emotii gen frica, panica chiar, neliniste, furie, invidie, gelozie, opriti-va o clipa si ganditi-va la povestea mea.  Emotiile semnaleaza cei 80% despre care nu stiti nimic. Sunteti ca o bomba cu ceas printre ceilalti oameni, o amenintare pentru voi insiva. Este doar o chestiune de timp.

Cand porniti intr-un demers in cariera, indiferent ca este vorba despre o slujba, o cariera de liber profesionist sau un antreprenoriat in orice domeniu, aveti nevoie sa stiti ce se afla "sub masa". 

Cum faceti acest lucru? In primul rand este de luat o decizie, una importanta, ceva de genul:
"Eu sunt singurul care raspunde de viata mea. Eu vreau sa schimb." 
Poate fi si ceva de genul:
"Nu mai suport! Trebuie sa fac ceva." insa aici probabil va fi nevoie de mai multa munca si de o terta persoana care sa insoteasca, sa ajute o perioada limitata de timp, ma refer la o persoana cu mai multa experienta de viata sau un specialist, insa nu neaparat.

Nu intru in prea multe detalii, nu ca sa prelungesc suspansul, ci pentru ca este mult de scris la capitolul "CUM". Intentionez sa scriu o serie de postari in care sa structurez dezvoltarea personala intr-o serie de postari care sa inceapa cu "CUM..."

Cum sa imi constientizez emotiile?
Cum sa primesc o critica?
Cum sa imi accept defectele?
Cum sa schimb un comportament neproductiv? etc

Sper sa vi se para utile, la fel si postarea de azi. O zi plina de revelatii va doresc!

2 comentarii:

  1. Si "Cum sa imi depasesc emotiile sa termin totul cu brio?" :D. Emotiile acestea imi dau si mie de furca cand sunt in pusa in situatii noi asa ca astept urmatoarele postari.

    RăspundețiȘtergere
  2. Imi place ca ai rabdare:) Gestionarea emotiilor se face de pe un alt nivel, nu de pe cel al emotiilor. Daca intelegerea ta se largeste si convingerile tale sunt improspatate ai o sansa sa nu te mai lasi dominata de emotii. Ele vor exista, insa odata observate de pe un nivel superior se vor estompa si nu iti vor mai da atata de furca. Voi incepe seria CUM cu emotiile clar:)

    RăspundețiȘtergere