vineri, septembrie 14, 2012

Minte, te-am prins!

Mintea este un instrument foarte puternic. Poate fi folosita pe post de lentila care deformeaza lucrurile, astfel incat sa pastram aparentele, ma refer la cele pe care le fabricam pentru noi insine.

Sa va povestesc ceva in legatura cu acest subiect. Am fost pacalita de minte, nu o data, insa au fost rare momentele in care tot mintea mi-a permis sa zaresc cu coada ochiului ce era in spatele pacalelii. 

Nu mi-a placut ce am vazut, asa ca am continuat sa ma las inselata. 

Azi, in timp ce privesc o carte de vizita care sta pe birou, langa bratul meu stang, chiar acum, in timp ce scriu, nu ma pot abtine sa nu rad. Am investit cartile de vizita (cu ajutorul mintii, bineinteles) cu un soi de har divin. Pentru mine cartile de vizita ii transformau pe cei care le scoteau elegant din port-card, din poseta sau din buzunar in niste supra-oameni. Nu radeti! De fiecare data abia asteptam sa citesc inca o titulatura bogata sau surprinzatoare gen Inovation Leader, Sales Force Efectiveness Manager, Deputy Managing Director, HR Strategic Partner si lista poate continua. Fascinatia pentru cartile de vizita a incetat in momentul in care am renuntat la ideea de cariera. 

Sa nu fiti curiosi cum ii spun acum partii mele profesionale. Respectand modelul titulaturilor bogate i-as putea spune Aspirational Cabbage Solver, adica incerc sa transform o varza - o multitudine de competente dezvoltate cu sarg in ex-cariera mea - in ceva functional si ancorat in realitate. La inceput nu a functionat, insa dupa luni de ajustari si evaluari am ajuns la ce imi doream, inapoi la pasiune:)

Dar sa ma intorc la minte. Cartile de vizita erau doar o parte din ce distorsiona mintea mea, de fapt mintea mea distorsiona direct persoanele. Alegeam sa vad roluri profesionale in loc de oameni, iar noi oamenii, nu stiu cum sa va spun, suntem plini de surprize, ca sa nu folosesc din nou o sintagma care incepe tot cu plini. Suntem emotionali, animalici, insetati de putere, speriati de moarte, dornici de afectiune. Sigur, suntem si divini, capabili de miracole, dar, acolo ajungem dupa ce ne impacam cu "maimuta" din noi, asa cum descriau alchimistii.

Este posibil sa vi se intample si voua, negresit, povestea cu distorsiunea. Spuneti-mi ca nu v-ati intalnit de-a lungul experientei profesionale cu persoane investite in functii de conducere pe care nu le-ati cunoscut de fapt niciodata cu adevarat. Sau ca in situatii conflictuale nu v-ati pus o mie de intrebari legate de motivele reale ale celor implicati.

Suntem formali dar actionam informal, de cele mai multe ori. Vrem sa parem stapani pe situatie, dar comportamentul ne tradeaza.

Cheia acestei probleme poate fi intoarcerea catre noi insine, auto-cunoasterea, care este inevitabil urmata de maturizare, una autentica. 

Sper ca mica mea incursiune in lumea cartilor de vizita v-a placut si ca mesajele mele au ajuns la voi. Fiti intelepti!


Un comentariu:

  1. Hmmm... foarte adevarat. Nu cred ca e varza ceea ce ai adunat ca experienta... hai sa-i zicem praf de stele care asteapta sa se transforme intr-un cristal. Poate prea siropos. dar poetic.
    Scriu, fac handmade, tin cursuri. Ce sa scriu pe cartea de vizita pe care acum chiar TREBUIE sa o am acolo unde merg? Asa am ajuns la postul acesta al tau :)

    RăspundețiȘtergere