miercuri, martie 12, 2014

Capriciile inspirației

De unde ne-ar putea veni inspiratia? De multe ori nu suntem conștienți ce anume ne face să avem idei bune și să facem lucruri care îi inspiră pe ceilalți. Credem că ceva din exteriorul nostru are un efect în această direcție. Desprindem inspirația de însăși miezul ei, de noi înșine.

Ideile bune, bucuria suntem noi. Sursa inspirației zace îngropată în noi. Problema este că noi nu o vedem. Pare că sclipește atunci când vrea ea (uf, inspirația asta) sau când este soare afară sau când ne aflăm într-un loc anume. Toate aceste capricii ale inspirației sunt doar disimulări. Cum se numesc obiectele pe care le pui în fața a ceva ce vrei să râmână invizibil, ca să distragi atenția? Capriciile Doamnei Inspirație sunt un fel de momeală sclipitoare care distrag atenția de la fir, ca să folosesc o metaforă pescărească. 

Deconectarea de noi mai duce în prim plan o altă problemă. Neștiind de ce factură este inspirația noastră pe care numai noi o deținem, să ne înțelegem, ne comparăm cu ceilalți. Ni se pare că alții sunt mai inspirați decât noi. "De unde are ăsta atâtea idei?"; "Cum face tipa asta să inspire atâția oameni"; "Trebuie să fie ceva la mijloc, necurat desigur…" 

Bieții de noi, nu înțelegem că de fapt problema este că nu știm cine suntem și care este inspirația noastră. Adevărul este că inspirația suntem noi și doar noi decidem când este momentul să aruncăm pe geam toate momelile. Mai păstrăm câte una prin buzunar, doar, doar…cine știe când vom avea nevoie de ea. Nu ne place să vedem firul, ar fi prea evident. Pescarul de la capătul firului ne-ar năuci complet, pentru că suntem noi înșine și peștele la fel.

Reflectați la inspirația voastră unică. Din ce material este ea făcută? Fiți înțelepți!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu