joi, iunie 26, 2014

O problemă de atașament

Unii ar crede că atașamentul nu este un lucru bun, dar ce înseamnă bun? De multe ori ajung la aceeași concluzie, că în loc să ajute exprimarea, limbajul o limitează.

Budiștii spun că suferința este perpetuată de 3 distorsiuni, iluzii, "delusions" în engleză: atașamentul, aversiunea și ignoranța. 
Atașamentul de care vreau să vă vorbesc eu este de alt fel. Este dincolo de cuvinte. Este încrederea care se construiește în lume și în persoane prin atingere, căldură și iubire. Ei, acum să vă văd! Cum faci trecerea la acest tip de înțelegere folosindu-te de tot ce ai în dotare? Cum poți genera iubire și construi atașament în postura de părinte, pentru că despre asta este vorba?

70% dintre copii reușesc să se dezvolte armonios, frumos și au parte de căldură, iubire, siguranță. 30% nu reușesc, spun statisticile. 30% dintre copii sunt privați de afecțiunea părinților lor de la vârste fragede până mai târziu în viață. Ba mai mult 30% sunt abuzați emoțional, fizic tocmai de cei care ar fi trebuit să îi iubească, să îi învețe ce este siguranța, căldura. Când vorbim despre abuz ne gândim la lucruri foarte mari, la violență, la abuz sexual, dar abuzul emoțional poate să însemne indisponibilitatea constantă a părintelui sau lipsa lui de atenție, poate să însemne umilirea permanentă a copilului prin cuvinte, admonestări în fața altor persoane.

Când am citit prima dată statisticile m-am gândit că este invers, că 70% dintre copii sunt privați de iubire și 30% sunt crescuți de părinți atenți și iubitori. Probabil pentru că sunt subiectivă. 

Poate vă întrebați ce se întâmplă cu acești copii când cresc mari? Aș vrea să spun că sunt dăruiți, că sunt sensibili, că au o misiune specială, dar ce cred eu este că au mult de recuperat și viața lor este mult mai săracă în momente de împlinire, cel puțin până încep să devină conștienți de problema lor. 

Aș fi vrut ca această postare să facă parte din categoria 'motivațional', dar a ieșit așa sec, realist, plat. Exact așa mă simt și eu scriind. Reflectați asupra rolului vostru de părinte și asupra nivelului vostru de conștientizare. Cât de mult simțiți? Cât de mult vă dați voie să fiți voi înșivă, să fiți iubitori cu voi și cu ceilalți. Recomand și o carte pentru cei care sunt părinți, sunt pe cale să devină sau au de gând să devină. Puteți să o și răsfoiți:) - copiati link-ul într-o fereastră de browser.

http://www.goodcompany.ro/reader/3/#Creșterea%20Conștientă%20a%20Copiilor

Fiți înțelepți și nu transferați lipsa de iubire copiilor voștri, este o povară mult prea mare pentru ei, dar ei o vor purta, pentru că ei spre deosebire de voi vor face orice în numele iubirii.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu