sâmbătă, ianuarie 16, 2016

Prea deloc

Prea plin poate să însemne prea mult sau prea puțin, așa cum deloc poate să însemne ceva gol sau ceva invizibil ochiului nostru. Repede poate să însemne că am rămas în urmă sau că ne vom atinge scopurile în scurt timp. Realitatea convențională este o convenție la care putem să convenim sau nu. 
După convenția unora mintea este un personaj negativ care preia controlul și ne duce către pierzanie. Mai există o categorie care ne învață cum să trăim în prezent. Alții reduc trecerea omului prin viață la un flux de energie concretă, solidificată. Nu există îndoială că oamenii observă, învață și la un anumit nivel se acumulează cunoaștere, însă mă întreb care ar fi principala condiție ca această cunoaștere să ducă la un real progres? 

De unde avem certitudinea că ceea ce aflăm este asimilat? Există un sindrom al tubului digestiv uman în care anumiți nutrienți nu sunt asimilați, alimentele trec prin tubul digestiv, însă nu hrănesc corpul, se pierd. La fel se întâmplă adeseori și cu această cunoaștere, trece prin noi fără să lase urme, fără să hrănească. Dacă aș raporta întrebarea mea de început la această metaforă, m-aș întreba ce ar putea să facă omul pentru ca tubul digestiv al sufletului lui să asimileze cunoaștere? Ce remedii și ce atitudine ar fi necesare pentru ca sufletul lui să se întoarcă acasă, să se vindece? Voi ce credeți? Eu am o soluție, dar mi-ar plăcea să aud și părerea voastră.

Vă las până la următoarea postare. Fiți înțelepți!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu