vineri, aprilie 08, 2016

Fragil 2

<<Fire țesute de mine și întinse de alții>>
Straveziu, transparent, subtire, instabil, fin, delicat, fragil sunt toate în pielea, unghiile, muschii, oasele, tendoanele, organele, glandele, fluidele, celulele mele. Corpul meu a crescut în sufletul meu și nu invers, tocmai pentru ca această tandrețe să se exprime în cuvinte, cuvinte care se rup, suferă, se târăsc rănite cu literele zdrobite și vocale urlând de durere. Viața se lovește de mine ca un tren de mare viteză, iar eu nu am decât cuvinte și un pic de culoare. Ce poți face cu tuburile pline de tempera și de furie? Dar cu diftongii șchiopi? Cum împaci furia cu tristețea, cum amesteci lacrimile cu bucuria? De unde vine durerea și cum îi aduci înapoi pe cei pe care i-ai pierdut? Cât de departe poți să fugi de toate acestea? Și cine te va aștepta când te întorci? Sunt întrebări care se înșiră ca mărgelele pe un fir nesfârșit, străveziu, transparent, subțire, instabil, fin, delicat, fragil care riscă să se rupă la fiecare clipit de gene, bătaie de aripi de fluture, respirație de bebeluș dormind împăcat în pătuțul lui. Aceasta este viața mea, un fir țesut de mine și întins de alții peste miliarde de cuvinte și un pic de culoare.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu