duminică, mai 15, 2016

Spontan

   Într-un impuls de moment (adica in mod spontan) si din dorinta de a dezvolta o serie de ateliere pe tema imaginatiei active, singura sau in colaborare, am deschis un nou capitol al activității mele de formator (trainer) care se numeste "Visator in devenire".

   Asa ca iata link-ul catre pagina visatorindevenirevisatorindevenire.wordpress.com unde incepand din iunie voi adauga un program al atelierelor on-line si off-line. 

   In sectiunea "Despre" a paginii "Visator in devenire" explic in detaliu ce m-a determinat sa doresc sa devin un visator si cat de concret poate fi acest obiectiv aparent neserios. As vrea sa adun in aceasta pagina tot ceea ce am acumulat in ultimii 10 ani ca "arsenal" de metode care să stimuleze imaginația și procesul creativ.

   Pagina este încă în lucru, așa că nu toate secțiunile pot fi deschise. Iertare pentru acest incovenient. În plus o construiesc singură și trebuie să recunosc că mi-am cam prins urechile...

   Ca să dau savoare acestui mic anunt, legat de titlul acestei postări, am descoperit ceva citind pentru examenul la "Fundamentele Psihologiei". 

   Sunt două capitole controversate în manualele de psihologie, Imaginatia și Voința. De ce sunt controversate? Unii autori consideră că aceste două subiecte nu merită să fie tratate într-un capitol separat din simplul motiv că nu pot fi foarte clar delimitate de celelalte procese psihice, adică de percepție, reprezentare, gândire, afectivitate, stările de conștientizare, memorie, motivație, etc.

   Fără să intru în prea multe detalii eu nu sunt de partea acestor autori, ba chiar am fost foarte revoltată că în în cartea "Fundamentele Psihologiei" avandu-l ca autor pe Eisenck (comandată cu grijă și luni înainte de pe internet) nu am găsit nimic nici despre imaginație și nici despre voință.

   Nici nu știți câte lucruri interesante puteți afla citind din ceilalți autori care au identificat subtilitățile imaginației și voinței...

   Despre imaginație de exemplu, nu știam că fiind un proces psihic este prezent la absolut toate ființele umane. Nu există persoane lipsite de imaginație, cum auzim de multe ori în jurul nostru. Există persoane care nu știu că o au și cum să o folosească. Imaginația este de mai multe feluri și cu cât persoana își folosește mai mult imaginația cu atât ea se dezvoltă mai mult și devine imaginație generativă, adică poate fi folosită voluntar, "la comandă", îmbogățind procesul de gândire. 

   Despre voință, nu știam că este strâns legată de conștiință și cum aflasem deja citind Alan Watts "Despre acel tabu care te împiedică să fii cine ești" conștiința nu poate fi separată de modelul cauză-efect, voința ajunge să fie legată de această viziune tipic umană cauză-efect. Pe scurt în loc să înțelegem că putem ajunge la dorințele noastre (mobilul inițial al voinței) și că rateurile noastre nu au cauze exterioare preferăm totuși să păstrăm perspectiva "îmi doresc acest lucru, dar nu se poate din cauză că...". Este mult mai comod astfel. Sau renunțăm prea devreme. Sau amânăm acțiunea imediat după deliberare.

   Un citat interesant care pune accent pe echilibrul dintre cauzal și spontan (vezi titlul postării) zice așa: 

"Intorcandu-ne la voință, aceasta este, într-o anumit- măsură, liberă și imprevizibilă, poate fi uneori un răspuns la cauzalitate, alteori la spontaneitate. Totuși la un nivel mai adânc, este greu să căutăm un infinit de straturi ale cauzalității. Putem doar specula care este evenimentul principal care a cauzat ceva, întrucât în substrat se va ajunge la un moment dat tot la spontaneitate. Astfel, acest eveniment poate fi o Lege naturala, Voința lui Dumnezeu sau Șansa." - Fundamentele Psihologiei - Mihai Anitei 

   Vreți să aflați care sunt trăsăturile voinței? Ascultați: Puterea, Perseverența, Consecvența, Promptitudinea, Independența, Curajul și Autocontrolul. Sunt aproape să cred că și aici intervine maturizarea. 

  În speranța că m-ați auzit și de data aceasta, vă mulțumesc și vă urez o seară, o dimineață sau o zi plăcută!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu