Ambasador Star of Service

vineri, august 13, 2010

Dezvoltare personala...

In jurul nostru pare ca toata lumea stie ce are de facut ca sa reuseasca in viata, cu exceptia noastra. Toti au gasit reteta de succes, toti se pricep sa vorbeasca despre asta, cu exceptia noastra.
 Librariile sunt intesate de carti de dezvoltare personala. In cercul nostru de cunoscuti, macar unul a fost la un curs sau la un seminar care i-a schimbat viata. Circula pe DVD-uri filmuletzul "The Secret". Daca nu l-ai vazut pun pariu ca ai auzit macar o data de legea atractiei sau te-ar interesa sa auzi.
 Pe Linkedin suntem invitati de zeci de antreprenori si freelanceri care cu asta se ocupa, sa ne faca pe noi mai buni, sa faca echipele din care facem parte sa fie mai bune.

 Si cu toate acestea iesi pe strada si nu vezi prea multe intamplari care sa reflecte cunostinte accumulate la capitolul ”Dezvoltare personala”. Iar dintre cunoscutii pe care ii stii toba de dezvoltare personala, pare ca jumatate isi tin toate aceste cunostinte adanc ingropate, mai ales in timpul petrecut la job (in aceasta jumatate ma includ si pe mine:-)).

Care sa fie explicatia? Nu este lumea pregatita pentru a ne primi buni si ingaduitori, jucausi si curajosi? Caci pana la urma despre asta este vorba in povestea cu dezvoltarea personala, sa sapi si sa inlaturi strat cu strat tot ce ai construit de-a lungul vietii in jurul nucleului tau jucaus si creativ pentru a fi acceptat. Pretul platit este prea mare in cele mai multe cazuri. Abia daca ne mai zarim de sub tone de platosa si decoruri colorate tipator. Suferinta este pe masura. Platim acceptarea in moneda grea, cu propria inima. Ne uscam pe dinauntru incercand sa fim acceptati si uitam cum eram la inceputuri si care era esenta noastra.

Aveti curaj si traiti cu aplomb ce simtiti ca vine din inima. Nu aveti cum sa gresiti.

Cand sunteti in fata sefului vostru care va calca pe nervi ganditi-va ca va poate lua demnitatea, va poate face sa va simtiti oribil, insa nu poate schimba ce sunteti. Si sunteti mult mai mult decat angajati. Priviti-i pe cei pe care nu ii intelegeti cu compasiune, sunt din categoria celor care nu au avut decat o singura perspectiva, pe a lor. Refuzati sa faceti parte din categoria celor care asteapta de la celalalt sa faca primul pas. Reintoarceti-va la perioada jucausa in care erati curiosi si desfaceati totul ca sa intelegeti. Desfaceti totul ca sa puteti intelege, intrebati in plus daca nu primiti raspunsurile pe care le asteptati. Insa faceti toate lucrurile acestea cu inima deschisa, cu toleranta ca si cum ati avea in fata cel mai drag prieten.

Eu nu am gasit o reteta de succes. Si cred ca am renuntat sa o caut. Dar pot sa spun ca am aplicat toate cele de mai sus pentru ca asa am simtit in inima mea. Inima mea este o parte importanta din mine si as vrea sa ramana astfel.

END

2 comentarii:

  1. frumos si ...din viata! ;)si mai cred ca verbalizand ca nu ai gasit reteta de succes ...de fapt o cauti cu asiduitate! te felicit!

    RăspundețiȘtergere
  2. ai perfecta dreptate, uneori caut mult prea asiduu:-) iti multumesc pentru comentariu
    ne vedem pe Facebook

    RăspundețiȘtergere