Ambasador Star of Service

marți, mai 24, 2011

E un băiat deştept!

Aud această propoziţie destul de des: "E un băiat deştept." sau "E o fată deşteaptă." De cele mai multe ori, cel care emite această afirmaţie este 100% sigur că a transmis esenţialul despre personalitatea celui sau celei caracterizate.
Dacă lucrurile ar fi atât de simple...

La începutul secolului al XX-lea, Alfred Binet punea la punct testarea "coeficientului de inteligenţă" sau IQ-ului. Binet a încercat să găsească  un factor măsurabil, care să poată prezice succesul unui individ. Cu trecerea timpului însă, s-a constatat că legătura dintre coeficientul de inteligenţă al unei persoane şi "reuşita" în sens larg (poziţie socială, venit, stare civilă, etc) este destul de şubredă. Conform mai multor studii, acest gen de reuşită ţine de IQ în proporţie de doar 20%. Restul de 80% este explicat de un alt concept descoperit de cercetătorii de la Yale şi New Hampshire în anii '90. Noul concept a devenit cunoscut prin publicarea cărţii lui Daniel Goleman, reporter la New York Times, "Inteligenţa Emoţională". Inteligenţa emoţională este o idee pe cât de simplă, pe atât de importantă.
Coeficientul emoţional permite măsurarea inteligenţei emoţionale în funcţie de 4 elemente esenţiale:
1) Capacitatea de a identifica propria stare emoţională şi pe cea a celorlalţi.
2) Capacitatea de a înţelege cursul natural al emoţiilor (aşa cum piesele de şah se deplasează conform unor reguli pre-stabilite, tot aşa emoţiile evoluează diferit şi au consecinţe diferite).
3) Capacitatea de a raţiona asupra emoţiilor proprii şi ale celorlalţi.
4) Capacitatea de a-ţi gestiona propriile emoţii şi pe cele ale celorlalţi.

Aceste patru aptitudini sunt fundamentale în ce priveşte stăpânirea de sine şi reuşita socială. Ele stau la baza cunoaşterii de sine, autocontrolului, compasiunii, cooperării şi capacităţii de a rezolva conflicte. Totul pare elementar, cu toţii suntem convinşi că excelăm în aceste patru domenii. Îndrăznesc să spun că nu este deloc aşa. Eu m-am supus unei testări de acest fel şi deşi aveam certitudinea că stau excelent la toate capitolele, am rămas surprinsă să constat că aveam mari lacune în ceea ce priveşte gestionarea propriilor emoţii, ce să mai spun despre emoţiile celorlalţi. De aici o mulţime de probleme. Dar măcar am ştiut de unde pornesc în demersurile mele ulterioare.

Veţi gândi poate că în disciplinele strict ştiinţifice, în cercetare, de exemplu, nu este nevoie de inteligenţă emoţională. Dar chiar şi în acest domeniu trebuie să poţi lucra în echipă, să stabileşti relaţii, să îţi îndrumi colaboratorii. Este limpede că nu poţi atinge un nivel optim de mulţumire, ca să nu spun fericire, dacă nu îţi dezvălui ţie cum stai la capitolul inteligenţă emoţională.

Închei cu o convingere împrumutată de la favoritul meu A. Einstein, un alt "deştept" faimos.
"Trebuie să avem grijă să nu facem din intelect Dumnezeul nostru. Desigur, el are muşchi puternici, dar e lipsit de personalitate. Prin urmare, nu poate să conducă, ci doar să se supună."

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu