Ambasador Star of Service

miercuri, mai 04, 2011

Mă plictisesc repede

Se întâmplă ceva cu noi adulţii, de la un anumit moment, refuzăm să mai trăim. Şi când spun trăim, mă refer la a trăi plenar, în acord cu noi înşine, a ne bucura de viaţă, de lucrurile simple din viaţă. Cineva mi-a spus că în copilărie credea că a fi adult este starea ideală, iar acum, când e adult realizează că a rămâne copil fără gânduri (în sensul de griji), este o opţiune mai bună. Există puţini aduţi care în mod autentic se bucură de viaţă. Pe aceia îi recunoşti dintr-o mie.








Să fie faptul că emoţiile compensează lipsa noastră de echilibru între ce gândim şi ce simţim şi ajung să ne domine? Dar ce ziceţi de educaţia primită în copilărie, de bagajul de gene transmise peste generaţii care ne fac incapabili să schimbăm educaţia emoţională a copiilor noştri? 

Dacă ne-am îndrepta atenţia către comunicarea non-violentă am descoperi că viaţa de adult este pentru mulţi anostă, pentru că uităm să punem valori în spatele fiecărei acţiuni. 

Sau dacă am conştientiză în fiecare moment (când mergem la serviciu), că suntem acolo pentru a ne satisface nevoia de securitate, de colectivitate şi de autodezvoltare, lucrurile ar sta muuult mai bine.

Iar toate lucrurile enumerate mai sus, doamnelor şi domnilor, se întâmplă în mod automat, inconştient. Deci ce şanse avem să ne trezim şi să alegem să fim fericiţi? 

Pentru mine procesul de dezvoltare personală este similar cu demersul pe care ar trebui să îl faci ca să schimbi cursul unui vis. Toate lucrurile se intâmplă într-o altă dimensiune, iar tu din această dimensiune exersezi ca să poţí schimba ceva dincolo. Sau invers???:-)
Amuzantă idee, nu-i aşa?

Şi dacă nu exersezi suficient aici, în dimensiunea conştientă,  inconştientul face ce ştie mai bine, adică reia vechile obiceiuri. Exemplu, citeşti o carte, crezi că ai înţeles ce ai de făcut, aplici o zi, două zile, apoi click, revii la rutina distructivă. Apoi mai citeşti o carte sau mai mergi la un curs, reiei ciclul de mai sus. Ce lipseşte? 

Exact ce spuneam mai devreme, lipseşte ENERGIA care poate rupe cercul vicios, care poate aduce inconştientul mai des în conştient. Unii o numesc motivaţie, eu cred că este vorba de ENERGIE. Exemplu, constaţi că dacă faci ceva fără prea multă pregătire, lucrurile ies perfect, spre deosebire de situaţiile îndelung pregătite, dar soldate cu finaluri ruşinoase. Explorează starea de "nepregătire" (este o stare pe care inconştientul va trebui să o înveţe) şi exerseaz-o, ori de câte ori ai ocazia, pentru că tocmai ai descoperit fiziologia transformării tale. Dacă poţi menţine acest exerciţiu timp de cel puţin 40 de zile, ai marcat prima reuşită în evoluţia ta. Cu fiecare exerciţiu şi succes înregistrat capitalul tău de ENERGIE transformatoare va creşte şi vei fi mai motivat să continui să acţionezi în noul mod. Vrei să fii sigur că nu visezi doar că ai făcut o schimbare? Cea mai bună verificare pentru reuşita transformării este că şi ceilalţi vor observa o schimbare în comportamentul tău.
SUCCES!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu