Ambasador Star of Service

joi, iulie 28, 2011

Cuşca

Cuşca de care vreau să vă vorbesc azi este este din cele mai bune. Este înaltă, are gratii aurite, finisaje alese cu grijă, confort sporit, echipamente video şi audio de ultimă generaţie, frigider, bucătărie dotată cu de toate, mobilier de lemn autentic. Te simţi bine înăuntru, însă este totuşi o cuşcă.
Intrăm de bună voie în ea pentru că:
1. Preferăm să ne considerăm respinşi şi ne asigurăm că absolut toţi ne vor respinge la un moment dat, dacă nu cumva îi respingem noi primii.
2. Preferăm să ne considerăm abandonaţi şi ne asigurăm că toţi cei din jur la un moment dat ne abandonează.
3. Preferăm să ne luptăm de dragul luptei, ca să demonstrăm cât suntem de puternici, când de fapt noi ne simţim slabi.
4. Preferăm să cedăm tot timpul şi să facem lucruri doar pentru ceilalţi, pentru că ne gândim că astfel vom deveni mai buni, iar ceilalţi vor remarca.
5. Preferăm să demonstrăm că avem dreptate, în absolut toate împrejurările şi când nu avem dreptate, ne inchinăm toată energia ca să demonstrăm că...noi avem dreptate.

Închişi fiind în cuşcă, nu avem cum să experimentăm realitatea din afara cuştii, aşa că începem să o fabricăm cu mintea. Şi fabricăm, prima dată o cameră mai mare, apoi un întreg apartament. Vedem că merge şi ne ajută şi ce din jur, mai adăugăm încă un apartament lângă primul. Jocul continuă şi dacă o ţinem tot aşa avem propriul nostru Sin City, o lume virtuală construit pe un edificiu de convingeri, doar ca să nu fie nevoie să părăsim confortul cuştii noastre. Să nu vă imaginaţi că este posibil să ne plimbăm prin această lume virtuală. Plimbarea se petrece tot cu ajutorul minţii, iar noi putem fi orice, putem deveni un manager de succes, un antreprenor cu limite până la cer, o super mamă, un preşedinte de bancă, cel mai cuceritor sau mai cuceritoare, cel mai monden, cea mai sănătoasă persoană care mănâncă numai alimente bio şi luptă pentru resursele Pământului, şi lista poate continua.

Uneori ne jucăm atât de bine rolul în mica noastră lume, încât nu mai distingem diferenţa dintre ea şi lumea reală. Este mult mai convenabil aşa, putem cuceri această lume virtuală de două ori, în timp ce în lumea reală Pământul se invârteşte doar o dată.

Uneori ne mirăm că în cuşca noastră mai apar şi alte persoane care îşi spun Soţ sau Soţie, ne amintim vag că am consimţit la un moment dat să împărţim totul cu ei. Apoi de la un moment dat ne auzim strigaţi Mama sau Tata şi începe să ne pară rău că nu avem mai mult spaţiu să le oferim acestor fiinţe drăgălaşe care îşi spun Copii. Ne consolăm rapid cu ideea că pe vremea când ne spuneam copii nici noi nu am avut prea mult spaţiu la dispoziţie, "atunci ei de ce să aibă?"

Totul bine şi frumos, pare că nimic nu poate tulbura această homeostazie, însă uneori lucrurile încep să scârţâie. Se mai prăbuşeşte o parte din lume, este nevoie să o reconstruim, mai schimbăm un rol cu altul, ne mai interesectăm cu alte cuşti şi ni se pare trist să îi vedem pe ceilalţi închişi. Ne gândim "vai săracii..." uităm că şi noi suntem în aceeaşi situaţie. Sau dacă ne dăm seama ne consolăm cu faptul că poate bucătăria lor nu este aşa de echipată ca a noastră şi parcă şi-au ales nişte finisaje de prost gust "ar fi putut să îşi angajeze un designer de interioare..."

Fiecare perturbare de acest gen aduce cu sine întrebări. "Încotro mă îndrept?" , "Aceasta este viaţa mea?" sau una şi mai grea "Cine sunt eu?"

Azi aşa, mâine aşa, întrebările nu contenesc şi vine o vreme când Cuşca nu ne mai oferă siguranţă, nici pentru astfel de întrebări, nici pentru alt gen de întrebări. Ne dăm seama că este o iluzie şi că dincolo de ea şi de mica noastră lume virtuală ne aşteaptă o lume infinit mai frumoasă, în care putem să ne umplem plămânii cu aer şi inima cu emoţii, în care dacă alegem să trăim, creştem şi ne creştem şi copiii frumos, către care dacă alegem să ne deschidem, îi vom ajuta şi pe alţii să iasă din cuştile lor.

Dacă facem această alegere va fi apoi simplu să ne răspundem singuri la toate întrebările, iar răspunsurile vor fi autentice, realiste şi pline de sens pentru noi. Atunci vom privi cu nostalgie în urmă la confortul din Cuşcă şi vom accepta că şi această etapă face parte din devenirea noastră. Nu există Libertate fără Cuşcă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu