Ambasador Star of Service

marți, noiembrie 29, 2011

Cum îţi recunoşti vocaţia?

Am fost întrebată de câteva ori despre cum îţi dai seama că ţi-ai descoperit vocaţia. M-au întrebat inclusiv cei care îşi practicau vocaţia de ceva vreme. Din exterior acest lucru era evident, ei încă mai aveau nevoie de confirmări. Nu este de mirare. Vocaţia ne face fericiţi, iar fericirea este o emoţie subtilă, poate fi ratată destul de uşor.
Răspunsul meu a satisfăcut pe toată lumea, pentru că este foarte simplu. Atunci când faci ceva şi nu simţi că trece timpul, atunci faci ceva strâns legat de vocaţie. Uneori distorsiunea este atât de intensă încât timpul dispare cu desăvârşire din realitatea ta. Din acel punct merită să explorezi. Ce anume din ceea ce făceai a anihilat timpul? Poate fi mediul în care te găseai sau faptul că erai înconjurat de oameni, sau amândouă la un loc? Poate fi faptul că făceai ceva nou sau că foloseai culori, că te mişcai sau erai în mijlocul naturii, că explorai sau analizai? Poate fi faptul că în jurul tău erau sunete neobişnuite sau ţineai în mână un instrument muzical? Acestea sunt primele bucăţele dintr-un puzzle mai mare, dar deja eşti pe drumul cel bun.

Vreau să mai adaug câte ceva la descrierea vocaţiei. Sunt doar parţial susţinătoarea ideii că atunci când faci ce îţi place ţi-ai descoperit vocaţia. Este o generalizare şi presupune că odată ce ne descoperim vocaţia facem ce ne place 100% din timpul nostru, lucru puţin probabil în viaţa reală a majorităţii muritorilor.
Vocaţia nu poate fi transformată într-un obiectiv, ea funcţionează ca un magnet, ne face parcursul prin viaţă satisfăcător, ne hrăneşte cu motivaţie. Viaţa noastră capătă sens odată ce pornim în căutarea vocaţiei. Sentimentul este de " întoarcere acasă" şi fiind în contact cu profunzimea noastră nu putem deveni lacomi, dezorientaţi şi insensibili, devenim inimoşi, curioşi şi deschişi către Lume.

Iar Lumea se deschide şi ea către noi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu