Ambasador Star of Service

joi, februarie 02, 2012

Identitate in renovare

Îmi place sa scriu despre întamplari atunci cand se produc. 99% din ce am scris este despre lucruri care se întamplă, atunci când se întâmplă. Când încep un articol (uşor pretenţios spus) pornesc de la o idee care creşte singură. Observ că pe măsură ce scriu mai mult în această manieră, procesul este mai facil şi ideile sunt din ce mai uşor de dezvoltat. Subiectul de azi este identitatea.

Am tot vorbit despre criza de identitate şi despre regăsirea sensului în viaţă, care face posibilă evoluţia către o nouă identitate. Procesul este unul în câteva etape şi care la un moment se încheie. În câteva cuvinte vorbim despre un proces în 5 etape:

1. Degradarea
2. Haosul
3. Luminiţa de la capătul tunelului
4. Integrarea luminiţei în propriul sistem
5. Trecerea la noua identitate - Yuhuuu!

Dar vezi cum de fiecare dată ne lăsăm înşelaţi de mintea raţională...care le pune pe toate în scheme, procese, pattern-uri, ş.a.m.d.?! Ne foloseşte să ştim că există un pattern pentru că ştim (cât putem şti) la ce să ne aşteptăm. Însă în acelaşi timp este periculos, pentru că rămânem captivi în propriile noastre pattern-uri pre-fabricate şi care nu au nimic de-a face cu mersul plin de neprevăzut al întâmplărilor.

Dacă am arunca o privire mai îndeaproape, asupra transformărilor de identitate, am observa că etapele enumerate mai sus nu se succed chiar în această ordine, uneori se întrepătrund şi se repetă, iar la final procesul nu se încheie pur şi simplu. Ce se întâmplă de fapt este că după integrarea luminiţei de la capătul tunelului, avem parte de o serie de eşecuri, urmate sau nu de feed-back-uri.

Cel mai bun lucru pe care îl putem face este să ne deschidem către acceptare, să construim feed-back încurajator. Să ne uităm în urmă şi să vedem ce curajoşi am fost că am ajuns până aici şi să mergem mai departe către o nouă activitate, fără să ne fie teamă că vom da greş. În această etapă este firesc să nu ne iasă. Suntem ca în perioada dintre 6 - 14 ani (chiar 18 ani) când încercam să înţelegem la ce suntem noi cei mai buni? Daca Rodica, cea mai buna prietena este buna la matematica si Brandusa, fiica profului de sport "rupe"la sport, noi la ce Dumnezeu ne pricepem?  Cam aşa se întâmplă. Nu cred că aţi suferit copil fiind prea mult pentru că nu înţelegeaţi la ce sunteţi talentat. Doar ataşamentele de adulţi ne dau de fapt de furcă.

Vestea bună este că după fiecare eşec vom  fi tot mai aproape de noua stare de funcţionare. Transformarea este că vom funcţiona în alt mod, reperele vor fi diferite, relaţia cu noi, cu ceilalţi, cu timpul, cu banii se vor schimba. Trecerea va fi uneori atât de subtilă, că nici nu vom putea descrie ce anume s-a schimbat şi de ce acum este mai bine. Ce paradox încântător! După ce tot Universul nostru s-a recreat, galaxii au murit şi stele s-au născut, limita minţii şi a exprimării prin cuvinte, ne aminteşte încă o dată unde ne aflăm. Singura posibilitatea de a exprima ceva din acest proces sunt poezia, arta, metaforele şi orice altceva izvoreşte din creativitatea umană. Doar acestea pot păcăli mintea şi merg direct către inimă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu