Ambasador Star of Service

luni, martie 26, 2012

Ajutor, imi pierd vocatia! capitol 3 - Agonia

www.facebook.com/VocationalCoach

Aceasta este povestea maturizarii si a transformarii mele din corporatista in liber profesionista. Impartasesc aceasta poveste pentru a va incuraja sa porniti fara teama pe calea auto-cunoasterii si a schimbarii. Face toti banii:)

Capitol 3
Agonia

"De fiecare data cand ies printre oameni ma intorc mai putin uman."
Schopenhauer

M-am numarat mai degraba printre oamenii anxiosi si negativisti, dar am jucat magistral rolul omului curajos si increzator. La inceput nu am constientizat ca joc un rol, dar catre varsta de 30 de ani am inceput sa banuiesc ca acea persoana pe care am construit-o cu grija si care era plina de toate calitatile imaginabile si non-imaginabile, s-ar putea, sa nu fiu eu.

Ba mai mult, cand din exterior imi erau semnalate defecte, ceva din mine se opunea atat de puternic, incat zile in sir nu ma puteam gandi decat la ceea ce am simtit cand am primit acea observatie. Respingeam criticile intr-un efort constant de a pastra cu orice pret imaginea despre mine care sa nu ma oblige sa ma iubesc. Suna ciudat, dar acest lucru l-am descoperit dupa ani si ani de cautari.

Daca ar fi sa spun cat timp a durat agonia mea, ei bine nu a inceput dupa pierderea slujbei, ci mult mai devreme, undeva in copilarie. As putea spune chiar ca a inceput din momentul in care m-am nascut. Perioada dintre pierderea slujbei si inceputul "noii mele vieti" a fost mai greu de suportat pentru ca m-am simtit mai vulnerabila ca niciodata si pentru ca indepartarea mastii pe care o purtam a fost facuta strat dupa strat, molecula cu molecula.In octombrie 2009 teatrul in care jucam rolul de fiinta perfecta s-a desfiintat si desi acest lucru este consemnat in memoria mea, inca mai am dimineti in care ma trezesc cu senzatia de gol in stomac, pregatita pentru o zi de desertaciune, uitand ca totul este in trecut. Insa totul dureaza cateva secunde si apoi imi spun cu voce egala, in interior: " cel mai bun lucru despre trecut este ca s-a terminat!:)" eu aleg sa traiesc...

Daca ar fi sa rezum intr-o concluzie acest capitol din viata mea este ca nu m-am simtit niciodata mai nevrednica, mai neputincioasa, mai lipsita de energie ca atunci cand pendulam intre furie intoarsa spre mine insami si depresie. Care a fost salvarea mea? O familie iubitoare si un grup de viitori prieteni.

Din pacate nu am gasit partea buna a depresiei, nu cred ca sunt atat de evoluata, insa am gasit partea buna a relatiei cu ceilalti. Sa ramai in contact cu ceilalti chiar si atunci cand esti trist si totul pare fara speranta, poate fi diferenta care face diferenta. Sa te izolezi este necesar, insa nu pentru totdeauna. 

Nu pot decat sa fiu recunoscatoare pentru ce oameni am cunoscut si pentru dedicatia cu care acesti oameni ii ajuta pe cei ca mine, pe rataciti:)

Am vorbit mult despre ceea ce simt si nimic despre ce ar fi bine sa stie o persoana care intra in acest tumult al schimbarii. Este firesc atunci cand titlul postarii este "Agonia". Agonia este despre ceea ce simti, nu despre ce afli...

O persoana care intra intr-un proces de schimbare la nivelul identitatii ar fi bine sa stie:
1. Ce i se intampla este temporar
2. Ce i se intampla nu este personal, li se intampla si altora, insa ceilalti se ascund mai bine
3. Ce i se intampla poate fi sansa vietii lui, biletul catre descoperirea sa ca fiinta completa, sansa de a afla cine este, descoperirea vocatiei, recastigarea anilor pierduti, etc.

Agonia nu ar trebui sa fie de speriat, este pentru ca nimic nu este cert intr-un proces de transformare, iar incertitudinea este cel mai putin tolerata de mintea omului. Gasiti-va o comunitate de oameni care evolueaza si evoluati o data cu ei! Acesta este indemnul meu. Nu va izolati mai mult decat este nevoie ca sa conversati cu voi insiva. Daca sunteti extroverti si nu faceti aceasta introspectie, invatati sa conversati cu voi insiva. Redobanditi-va onestitatea fata de voi insiva si atunci veti intelege pe unde stati. Succes!


continuarea in postarea urmatoare

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu