Ambasador Star of Service

vineri, aprilie 06, 2012

Ajutor, imi pierd vocatia! Capitol 5 - Cautarea vocatiei dureaza o viata



Voi porni de la ceva ce am descoperit recent, si anume, ca a cunoaste este diferit de a observa. A cunoaste este un proces pasiv, asimilam ceva deja digerat, prelucrat de noi insine sau de altcineva. A observa presupune efort, este un proces activ. Si ce poate fi mai solicitant decat sa observi in mod continuu, fara sa iti abati atentia de la scopul tau? De aceasta rasturnare de paradigma este nevoie si atunci cand ne referim la cautarea vocatiei. Cautarea vocatiei nu este o destinatie, nu este o finalitate, ea nu poate fi tintuita intr-un model, in special nu intr-un model al realitatii exterioare.

Dupa ani de introspectie si de observare, m-am convins de un lucru, ceea ce eu consider ca este un adevar personal. Cautarea vocatiei in exterior, si gasesc procese de acest gen explicate in multe articole si publicatii pe aceasta tema, este inutila si lipsita de consistenta. 

Daca vei descoperi o vibratie a corzilor tale interne la o anumita "chemare", nu este suficient. Nu poti pur si simplu sa sari la stabilirea motivatiei, sa iti faci un plan si sa te indrepti glorios spre obiectivul numit "Vocatie". Fugiti de oricine va propune o astfel de abordare, este paguboasa si nu da rezultate. 

 Ingredientul principal in calatoria voastra spre descoperirea samburelui vostru intim, a genialitatii personale, sunteti voi insiva. Fara auto-descoperire, fara auto-cunoastere, se va casca o prapastie uriasa intre "chemare" si tumultul care poate alimenta aceasta transformare. Veti fi precum paletele unei mori ramase dintr-o data fara apa. Apa va eroda interiorul vostru, dar nu va ajunge niciodata sa invarta roata morii. 

De fapt nici una dintre metodele de dezvoltare personala, fie ca este vorba despre analiza tranzactionala, NLP, constelatii familiale, gandire creativa, metoda Espere, legea atractiei, etc, s.a.m.d., nu vor functiona in beneficiul vostru fara un travaliu personal de cautare, observare si maturizare. Cautarea vocatiei este procesul prin care picatura cu picatura veti canaliza apa din interiorul vostru catre jgeabul de fuga al morii voastre interioare. El nu se termina niciodata in aceasta existenta. Dupa, nu am de unde sa stiu...

Un al doilea adevar personal descoperit de curand este ca spiritualitatea nu este ceva intangibil, o disciplina aparte invatata doar de o mana dintre noi. Este un proces vital, o chestiune care tine de dinamica vietii. Aici se intalnesc ambele concepte si cel materialist (nu exista spirit fara materie) si cel al noii ere (materia urmeaza matrita informationala a energiei). Este mai mult decat limpede ca una fara alta nu se poate. Si atunci de ce alegem sa credem in una sau alta? Cum de ne lasam influentati asa de usor si nu avem curiozitatea de a cauta in noi insine? Fiecare putem descoperi un adevar personal, el este unic, genial si pretios atat pentru noi insine, cat si pentru sistemul largit care poate fi constituit din ceilalti, natura, viata, univers.

Dumnezeu exista, spune Jung, atata timp cat isi manifesta prezenta. Unii aleg sa il recunoasca, altii aleg sa il ignore. 

" Reconstructia maimutei in spatiul sacru (autorul se refera la procesul de individuare, de maturizare psihologica care are loc in locul de origine al sufletului) ,..., deranjeaza intr-atat, incat mare parte din public se refugiaza sub protectia neintelegerii. Cealalta parte va trece, fara a baga in seama, pe langa profunzimile abisale ale misterului dionisyac (autorul se refera la contopirea inconstientului, aici simbolizat de Dyonisos, cu constientul) si va saluta samburele darwinist rational ca pe un salvator din exaltarea mistica. Numai cei mai putini vor resimti locul intalnirii celor doua lumi (contopirea constientului si a inconstientului, urmata de reorganizarea Sinelui) si vor intelege despre ce este vorba de fapt."

Psihologie si Alchimie, C.G. Jung

Cresterea noastra personala, care este echivalenta cu cautarea vocatiei, nu are nici o legatura cu exaltarea in general, vezi si postarea mea anterioara, Ajutor, imi pierd vocatia! Capitolul 3 - Extazul 

Jung da dovada de simtul umorului, unul foarte fin, cand spune ca materialistii vor fi usurati sa creada in  orice este dovedit stintific, pentru a nu porni pe aceasta cale. Cautarea vocatiei presupune un intelect bine dezvoltat sau/si o forta morala deosebita, sunt foarte putini cei care pornesc pe aceasta cale.

Tensiunile psihice care se nasc intr-un astfel de proces sunt uriase si creeaza o neliniste continua individului. Acesta se simte tot timpul ca si cum ceva lipseste. Odata auto-dezvaluit procesul in sine, tensiunea scade si capacitatea de auto-observare creste. Individul descopera o alta lume. Sunt multe alte detalii care pot reconstitui tabloul complet al acestei transformari. Insa nu vreau sa comit greseala colegilor mei de suferinta si sa dau solutii din exterior. 

Daca ar fi sa sumarizez ceea ce am dezvaluit pana acum ar fi:

1. Cautarea vocatiei se face prin crestere personala si cu aprinderea scanteii spirituale din noi.
2. Adevarul personal este super puterea noastra, samburele nostru de geniu.
3. Desi doar cativa aleg sa caute si sa parcurga calea alchimica a transformarii, ea este deschisa pentru oricine.

Continuarea, stiti voi...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu