Ambasador Star of Service

miercuri, iunie 13, 2012

Mergand prin doua lumi



"Principiul vietii constiente este: «Nihil est in intellectu, quod non antea fuerit in sensu» [Nimic nu exista in ratiune ce nu a existat inainte in simturi].

Principiul inconstientului este insa insasi autonomia psihicului, care in jocul imaginilor sale nu oglindeste lumea, ci pe sine insusi, chiar daca foloseste posibilitatile de imaginatie pe care i le ofera lumea simturilor pentru claritatea imaginilor sale. 

Datele simturilor nu sunt insa «causa efficiens» [cauza eficienta], ci sunt alese si preluate in mod autonom, ranind intelepciunea cosmosului in cel mai penibil grad. 

...la fel de destructiv actioneaza si lumea simturilor asupra fenomenelor psihice interne daca patrunde in acestea ca si «causa efficiens». Daca, pe de o parte, nu dorim sa suparam ratiunea si, pe de alta parte, sa nu reprimam prin forta si neindemanatic jocul creator al imaginilor, atunci e necesara o metoda atenta si precauta, o metoda sintetica care sa realizeze paradoxul unificarii a ceea ce nu se poate uni de aici apare paralela alchimica in visele noastre."

"Acesta (N.A. se refera la procesul de individuare, de reasezare a constientului in raport cu inconstientul) poate fi trait doar in interior si nu are voie sa atinga nicaieri suprafata vizibila a vietii."
Psihologie si alchimie, C.G. Jung

Ce unii experimenteaza doar in somn, altii experimenteaza si in starea de veghe. Indiferent ce cale alegem, se ajunge in acest punct, se constientizeaza acest proces (cel descris mai sus). 

Mie imi place Jung, pentru ca modul lui de gandire mi se potriveste, altora le plac alti autori, apropiati ca gandire lor. Unii doar simt, altii intuiesc. Unii simt si gandesc, altii actioneaza si simt. Combinatiile sunt infinite. Dar ce ne uneste pe toti este conditia umana si nevoia de a crede in ceva, in orice.

Dar sa mai vorbesc un pic despre aceste doua lumi. Jung si nu numai el, le denumeste inconstient si constient. Este doar un model. Chiar el afirma la un moment dat ca toata viata lui a studiat inconstientul si la sfarsit abia si-a dat seama ca inconstientul l-a studiat pe el in tot acest timp. 

Si mai este ceva. Pe masura ce facem cunostinta cu procesul de individuare (am mai scris despre el in postarea "Ma maturizez sau nu?") inteligenta noastra se largeste si migreaza.
Capatam o inteligenta a corpului, viata devine mai vibranta, este ceva ce ne calauzeste, infinit mai mare decat noi.

Am descris in mod intentionat si momentele mele de panica, de ratacire, pe langa cele de revelatie. Mi se pare important sa impartasesc si gropile (care la inceput pareau prapastii). Procesul acesta de "tatonare" intre constient si inconstient, de construire a unei harti interioare constiente uneori te aduce in situatii disperate. Poti suferi, poti avea stari contradictorii, toata lumea ta de pana atunci moare si te poti simti mizerabil, singur si tare dezorientat.

Poate vreti sa ma intrebati eu in ce am crezut? Am scris la inceput ca toti vrem sa credem in ceva. In tot acest timp am crezut in Bine. Daca as fi scris ca in mine, as fi creat o situatie de stereotip. Sau si mai corect, am crezut in binele din mine. Il puteam simti si indiferent de ce am trait am stiut ca nu are cum sa fie Rau.

Ca mai apoi Binele s-a transformat in Libertate si mai apoi in Acceptare si mai apoi in Iubire, acestea sunt detalii. Ca inca am momente in care ma reintorc la frica, furie, nimeni nu e perfect. Am avut aceasta dilema de la inceput, daca voi ajunge vreodata intr-o stare continua de bliss. Ei bine nu s-a intamplat. Ce s-a intamplat este ca ma reintorc acasa. Si este bine, ca atunci cand bunica mea framanta aluatul si facea turte si eu asteptam salivand prima bucata aburinda.

Asa ca iata-ma, un calator in calatorie prin propria mea creatie, imbratisand idei noi, oameni noi si crezand in propriul meu Bine. Va salut din cele doua lumi:)






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu