Ambasador Star of Service

luni, iulie 30, 2012

Limitarile cunoasterii

Mai intai sa lamurim ceva:) in interiorul si in exteriorul nostru nimic nu functioneaza separat de intreg. Cand vad articole despre controlul gandurilor imi vine sa rad si sa plang in acelasi timp. Recunosc ca si eu am postat o afirmatie pe Facebook, cum ca, daca nu iti controlezi gandurile, ele te vor controla pe tine, dar era o simpla afirmatie, o bucatica dintr-un ansamblu.
De oriunde "ai apuca" problema evolutiei personale...fie ca este vorba despre spirit, despre minte sau despre corp este vorba doar despre o priza...despre o cale de intrare. Fiecaruia dintre noi i se potriveste o cale de intrare, de acces in evolutia personala, unora li se potriveste calea mintii, altora calea spiritului, altora calea corpului. Multi abordeaza mai mult de o cale, deodata sau in momente diferite ale vietii. Conteaza predispozitia si experienta de viata a fiecaruia, experienta de-a lungul careia ne construim sistemul de valori si convingeri.

Dar sa nu intram in lucruri prea complicate. Sa mentinem explicatia simpla.
Ganditi-va la un fluviu care curge si care aduna pana la varsare apa din mii, zeci de mii de rauri, din torente, parauri, etc. Cine poate spune la capatul calatoriei sale care este originea fiecarei picaturi de apa? Asa si cu experientele noastre, ele sunt similare si adunate din zeci, poate sute de mii de surse. Cine poate spune in prezent cine suntem? Nici macar noi. Aceasta este limitarea mintii noastre.

Pot vorbi ore despre ce am invatat despre ganduri si cum ne influenteaza ele actiunile si secretiile de mediatori chimici din creier, insa sunt in stare sa identific UN SINGUR GAND? Stiu cum arata un gand de-al meu, chiar acum, in acest moment? Aceasta este limitarea cunoasterii.

In aceste conditii in care mintea mea este limitata si cunoasterea ma limiteaza si mai mult, ce conteaza de fapt cand vine vorba despre evolutie? II mai pot spune evolutie?

La un singur autor am gasit pana acum indemnul de a urma o dezvoltare personala mulata pe nivelul tau de dezvoltare psiho-sociala, la Ken Wilber. Am detaliat pe larg si am pus chiar si un desen al modelului lui Ken Wilber intr-o postare mai veche care se cheama "Spectrul constiintei al lui Wilber".

In dezvoltarea fiecaruia exista niste trepte pe care nu le poti pacali, nu le poti sari. Poti intelege lucruri peste nivelul tau de dezvoltare, dar nu le vei exprima armonios in actiuni. 

Aici este marea provocare, sa accepti ca esti pe treptele de jos, apoi sa te cunosti si abia apoi sa iti ajustezi emotiile, gandurile, regimul de viata (alimentatie, miscare, obiceiuri, etc) exact ca si cum ai acorda un instrument la care vrei sa inveti sa canti. Acest proces este unul anevoios, permanent si care necesita foarte multa consecventa.

Nu vei ajunge in aceasta viata la iluminare:) garantat! Dar vei ajunge sa ai o viata plina si cu sens, o viata traita, nu una imaginata. Sper ca nu v-am dezamagit prea tare. Pentru mine a fost o dezamagire cand am ajuns in acest punct, insa ce a urmat dupa, este ce este acum. Fiti intelepti!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu