Ambasador Star of Service

duminică, martie 31, 2013

Respirați adânc

Strămoșii noștri respiră încă prin noi. Preluăm mai mult decât credem și nu așa cum ne imaginăm de la creatorii noștri, părinți, bunici, străbunici.

Există ramuri specializate ale psihologiei care demonstrează exact această ipoteză că în noi încă respiră un arbore întreg, mă refer la cel al genealogiei. Genetica vorbește și ea despre gene programate care se declanșează când atingem o vârstă. Karma vorbește mai mult sau mai puțin despre același lucru, că problemele nerezolvate de părinți merg mai departe în următoarele generații.

Eu am simțit-o la propriu și sper că i-am ajutat pe străbunii mei să respire mai bine făcându-mi temele, lucrând în constelații familiale și constelații sistemice de cel puțin un an și jumătate. Concluzia mea personală este că sunt aspecte ale psihicului meu pe care le pot echilibra de una singură și există aspecte moștenite pe care le-am echilibrat cu ajutor din afară, mă refer la cei care facilitează astfel de metode și grupul de persoane care participă. Ar fi mult de dezbătut aici, dar nu îmi plac postările lungi, așa că voi încheia cu un fragment din micul meu jurnal de laptop în care scriu când găsesc un subiect incitant de reflecție.

"Bunicul mamei mele era rus, a murit undeva în Siberia, în luna noiembrie. Avea 31 de ani.

Trasaturile rusesti pe care le-am moștenit și eu, adică sentimentalismul, expresia patetica, psihologizarea excesiva mi-au dat mari bătăi de cap, până le-am înțeles rostul.

Unchiul meu a murit vorbind despre Puskin si poeziile sale. In familia mea se vorbea mult despre mostenirea noastra ruseasca, despre cum au venit in Romania strabunicii mei impreuna cu bunica, mama si unchiul meu. Bunica, o femeie extraordinara, pozitiva si cu o forta interioara vibranta, nu a tradat niciodata spiritul rusesc. Pe peretele camerei bune, in care dormeam noi copiii, cand veneam in vacanta, statea in locul cel mai vizibil o icoana superba, aurita cu Fecioara si pruncul, iar dintr-o firida mica aflata deasupra celor doi isi intindea aripile Duhul Sfant.

Seara bunica ni se infatisa altfel decat o vedeam peste zi. Avea o rutina de la care nu s-a abatut nici macar o data. Se spala, se imbraca cu camasa lunga de noapte si se pieptana cu un pieptene de os, pentru ca imediat sa isi impleteasca parul intr-un fel de cosulet invartit la ceafa. Apoi venea în camera noastră și ne cobora mâinile de sub cap spunându-ne că este mai bine așa, putem respira mai bine. I-am iubit mai mult decât am înțeles atunci, copil fiind. Ei respiră prin mine și azi."

Fiți înțelepți! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu