Ambasador Star of Service

marți, octombrie 29, 2013

Nu poti sa fii cine nu esti

Opreste-te din preocuparea ta bezmetica de a te pune la adapost. Nu merge, nu functioneaza! Cum? Inca nu ai inteles?

Desi pare greu de crezut totul este intre tine si tine. Cei din jur sunt aici doar sa te distraga. Ti se pare ca cineva are ceva cu tine? Gandeste-te mai bine daca nu cumva tu ai ceva cu tine. Iar meciul asta a inceput de muuulta vreme. Uneori din vremea cand erai fraged si cand ai luat cateva decizii ca sa eviti descompunerea ta in mici si multe bucatele, desteapta decizie pe termen scurt, fatala pe termen lung.

Nu dau explicatii savante. Nu ajuta.

Rezolvarea nu este deloc simpla. Primul mare inconvenient este ca nu esti constient de nimic. De fapt ai murit si nu stii. Doar corpul tau este viu. Tu ai murit de mult. Cineva musca din tine in fiecare zi si se infrupta, nu gluma. Esti fast food pentru "animale" mai mari ca tine.

Primul si singurul pas este STOP. Da, nu glumesc. Te opresti. Atat. Te opresti 1 minut si respiri, 1 minut in fiecare zi pentru tine. Gasesti un loc unde sa fii singur si sa nu existe elemente care sa te distraga. Te asezi. Spatele drept, postura semi-relaxata, talpile amandoua lipite de pamant, mainile asezate cum cad ele in poala. Nu ai nevoie de muzica, nu ai nevoie decat de atentie. Fii atent un minut la cum aerul iese si intra prin nari. Nu este nevoie de mai mult. Pastreaza aceasta practica ca pe ceva strict personal. Este ca si cum ai bate la usa si ai cere permisiunea sa ti se deschida, iar la final ai iesi si ai  inchide cu grija usa dupa tine. Despre ce se intampla cand intri in acest spatiu nu spun nimic. Nu vreau sa creez asteptari nerealiste. Te las pe tine.

Practic aceste exercitii de atentie din primavara lui 2008. Le-am "primit" de la Robert si Deborah Dilts si credeti-ma ca desi pare de necrezut de-a lungul celor 5 ani a fost singurul efort constant si din plin rasplatit. 

Cand am inceput mi-am spus: "Corpul meu stie sa faca asta. Trebuie doar sa las corpul sa faca si imi voi reaminti si eu." Nu stiu ce mi-a venit...dar asta am simtit nevoia sa spun. Exact asa a fost. Rezultatul este ca incet, incet, incet rau de tot, am descoperit ceva despre mine si apoi inca ceva si inca ceva. Apoi am inceput sa improvizez, sa ma joc. A functionat de fiecare data. Uneori am luat-o pe aratura, alteori a fost prea greu de suportat ce am descoperit. Dar de acee se numeste "suferinta voluntara" - vezi Observarea de Sine - Red Hawk - ca ti-o cam faci singur cu mana ta.

Si inca ceva...printre sesiunile zilnice de atentie am intalnit si vreo cativa oameni care nu au reprezentat distrageri...nu, dimpotriva:) Energia imprumutata de la acesti oameni m-a ajutat sa fac cate un mic salt...hop. Uneori m-am speriat si am revenit la momentul dinaintea saltului. Dar la final tot eu din mine a trebuit sa iau o decizie. Hmm! 

Concluzia este in titlu, nu poti sa fii cine nu esti. Si daca nu stii cine esti cum poti sa stii ce nu poti sa fii? Dar ce poti sa fii? Ei...ce ziceti de asta?

Fiti intelepti!




















Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu