Ambasador Star of Service

vineri, ianuarie 03, 2014

Călăuzele

A trecut 2013 și au trecut mulți alți ani înaintea lui, 2012, 2011, 2010, 2009, 2008, 2007, etc.
Sunt genul de persoană care deși își vizitează fanteziile de multe ori pe zi trăiește în prezent. Când spun asta nu vă gândiți la genul de trăit în prezent în stil Meister Eckhart. Vreau să spun că prezentul curge o dată cu mine, eu curg cu el. Odată ce am depășit un moment în timp nu pot să îl accesez decât dacă îl retrăiesc. Cu cât emoțiile sunt mai intense și cu cât semnificația lui pentru mine este mai înaltă cu atât mai rapid îl pot accesa. În acest mod aminirile mele sunt o serie mai clară sau mai încețoșată de accesări ale unor momente din trecut, ca o călătorie printr-un album foto care a supraviețuit unei calamități naturale.

În decursul ultimilor 8 ani am accesat multe dintre amintirile mele care m-au definit și care îmi spuneau despre mine cum sunt. Le-am accesat de cele mai multe ori însoțită și de vreo câteva ori singură. Scopul meu a fost să elimin sentimentul exasperant că viața mea nu are sens, că tot ceea ce fac nu duce nicăieri. Incursiunea mea, multă vreme trecută sub tăcere, și-a găsit încet, încet propriul scop. Eu căutam sensul, dar sensul m-a găsit pe mine:) Cam așa funcționează lucrurile.

Nu despre mine vreau să scriu azi, ci despre cei care m-au însoțit și încă mă însoțesc în această incursiune. Îi iubesc și îi urăsc, cred despre ei că sunt geniali, dar și nebuni, le neg și le recunosc  meritele în mod constant, în jocul de-a v-ați ascunselea cu propriile mele alter ego-uri. Astăzi îmi dau seama că rolul ăsta de călăuză este indispensabil într-un proces de creștere. Astăzi îmi dau seama cât de bravi sunt acești oameni.

Neal Donald Walsch spune că un lider (o călăuză n.a.) nu este cel care care spune "Follow me!", ci cel care spune "I'll go first!"

Am mai descoperit o dimensiune a acestor oameni despre care nu se vorbește prea mult. Acești oameni creează de obicei spații pentru alți oameni.  Iar în aceste spații atât fizice, cât și intime, interioare, reușesc să devină coagulanți ai ideilor negândite, ai cuvintelor nespuse. Sunt martori tăcuți ai căutărilor altora. De obicei nu vorbesc despre asta, iar dacă au transformat rolul de călăuză într-o profesie (nu toți n.a..) sunt atenți la proces…conținuturile nu îi interesează.

Crezurile acestor oameni sunt diferite…unii sunt New Age, alții înclinați spre acțiune, alții spre obiective, unii sunt terapeuți, unii profesează, alții însoțesc din instict, unii au studii de psihologie, alții nu, unii au abilități speciale. Toți sunt pe calea lor. Nu sunt mai evoluați, mai centrați, mai și mai și mai… În celelalte roluri fac greșeli, la fel ca ceilalți…dar în rolul de călăuză sunt exact ce trebuie…sunt de mare folos în căutarea sensului vieții.

Nu știu dacă sunt un produs ai acestei ere sau au existat dintotdeauna. Ce știu este că drumul lor nu este unul presărat cu roze și că în ecuația lor există o dimensiune în plus.

Onorez cu această postare calea pe care acești oameni o urmează cu pasiune și compasiune. Această postare le este dedicată. Mulțumesc pentru călătorie! În sfârșit pot vedea:)

Fiți înțelepți în 2014!






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu