Ambasador Star of Service

vineri, octombrie 30, 2015

Postare neterminată

Doamnelor și domnilor,

Sunt în opinia mea cea mai spontană internaută a zilelor noastre, atât de spontană încât scriu pe blog doar atunci când simt că am ceva de spus. Ultima dată când am avut ceva de spus a fost în 11 iunie. Între timp am rărit și vizitele pe Facebook, nu am șters contul, însă nu intru decât atunci când vreau să iau legătura cu cineva prin mesaje directe. Nu s-a întâmplat în ultimele trei luni:) LinkedIn este în continuare o problemă de matematică pentru mine și cum nu mi-a plăcut matematica în mod special...cam așa se întâmplă și cu LinkedIn. Nu am nimic împotriva on-line-ului, însă cred mult mai mult în off-line și mai cred că viața se oglindește în amândouă.

Însă nu asta vreau să vă împărtășesc azi. Azi vreau să vă întreb cum vă mai merge? În ce moment al vieții ați ajuns și ce rol credeți că jucați în propria viață? Credeți sau nu credeți în ipoteza că avem nevoie să evoluăm? Este evoluția un proces aflat sub controlul nostru sau suntem parte dintr-un plan mai mare? Aveți prieteni? Credeți în Dumnezeu? În ce credeți sau dacă nu credeți în nimic care vă sunt convingerile? Ce face mama, dar frații și surorile (dacă aveți)? Când ați vorbit ultima dată cu tata? Când ați vizitat ultima dată un muzeu de artă? Ce ați făcut ieri pentru sufletul vostru?

Nu, nu vă așteaptă la finalul acestei postări o soluție sau răspunsuri la aceste întrebări. Nu vă așteaptă o ședință de terapie, nici de coaching, nici măcar niște citate ale unor oameni cunoscuți. Este posibil să găsiți o altă stare, un alter ego al dumneavoastră, dar nici asta nu este sigur. Este posibil să descoperiți o oglindă în care să vă reflectați imaginea clar sau distorsionat. Vă uitați în această oglindă și vă place ce vedeți sau nu vă place. Este posibil să găsiți un strop de inspirație, un motiv să vă începeți ziua sau să o încheiați, o idee care să vă ajute să mergeți mai departe. Însă <exact>, nici asta nu este sigur:)

Așa că stau aici în această dimineață glorioasă de toamnă și privesc cerul albastru, mă scald în lumina aurie a soarelui, nu de mult răsărit și îmi zâmbesc mie însămi cu gândul la propriile mele întrebări. Și ce credeți? Dar mai ales ce simțiți?!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu