Ambasador Star of Service

sâmbătă, noiembrie 14, 2015

Sinele si autoanaliza

Se ia citatul No. 1:

<<În ultimul timp au apărut o mulțime de cărți cu scopul de a ajuta oamenii să facă mai bine față problemelor personale și celorlalți. Unele din acestea, cum ar fi, How to Win Friends and Influence People (Cum să îți faci prieteni și să-i influențezi pe oameni) a lui Dave Carnegie nu au aproape nimic de-a face cu recunoașterea sinelui, dar oferă sfaturi mai mult sau mai puțin utile despre cum să faci față problemelor personale și sociale. Altele, ca Adventures in Self Discovery (Aventuri în auto-descoperire) de David Seaburry, nu folosesc îndeajuns tehnica psihanalitică introdusă de Freud și, astfel, nu-i oferă suficiente cunostinte cititorului. (1) În plus aceștia nu recunosc complicațiile existente, așa cum reiese clar din titluri ca Autoanaliza făcută ușor. Tendința exprimată în cărțile de acest fel devine explicită și prin anumite tentative psihiatrice de a face studii de personalitate.
Toate aceste tentative sugerează că e ușor să te autocunoști. Dar e o iluzie, o credință clădită pe gândire dezirativa și amagire periculoasă. Oamenii care aleg această cale promisa ușoară fie vor dobândi o infatuare neconformă cu realitatea, fie se vor descuraja când se izbesc de primul obstacol serios și vor avea tendința să abandoneze căutarea adevarului despre ei înșiși ca fiind o treaba dificilă și neplacută. Nu se va ajunge la niciunul din aceste rezultate dacă suntem constienți că autoanaliza este un proces lent, extenuant, uneori dureros și perturbator, care ne cere toate energiile constructive de care dispunem.>>



Și citatul No. 2:

<<Însă, chiar dacă acceptăm că există un stimulent suficient pentru autoanaliză, tot se pune întrebarea dacă poate fi întreprinsă de un "profan" care nu are cunoștințele, practica și experiența necesare. Poate mă va întreba cineva, și cu destulă severitate, dacă sugerez că trei sau patru capitole din această carte pot constitui un înlocuitor adecvat al competenței unui specialist. Normal, nu susțin că vreun înlocuitor este posibil. Nu aspir să ofer nici măcar un înlocuitor aproximativ. Deci se pare că suntem într-un impas. Dar oare suntem cu adevărat? De obicei, aplicarea unui principiu de tipul "totul sau nimic" presupune o anumită falsitate, în profida unei aparente plauzabilități. În privința acestei probleme, este de dorit să ne amintim că, în ciuda respectului cuvenit pentru rolul specializării în dezvoltarea culturală, prea multă venerație față de specializare poate paraliza inițiativa. Noi toți suntem prea înclinați să credem că numai un politician poate înțelege politică, că doar un mecanic ne poate repara mașina, că numai un grădinar ne poate tăia crengile copacilor. Bineînțeles, o persoană calificată poate să facă toate acestea mult mai repede și cu mai multă eficiență decât o persoană neinstruită, care nu se descurcă deloc în multe asemenea situații. Dar diferența dintre o persoană instruită și una fără instruire într-un anumit domeniu este de multe ori considerată mai mare decât este cu adevărat. Credința în specializare poate să se transforme ușor într-o venerație oarbă și să înăbușe orice încercare de a începe o nouă activitate.>>

Ambele citate sunt din Autoanaliza, de Karen Horney. Karen Horney (1882 - 1952), medic psihiatru si analist, este cea care face legătura între psihic si social și impactul acestei relații în dezvoltarea conflictelor noastre interioare. Autoanaliza a fost scrisă în 1942. Găsesc scrisul de o sinceritate și claritate uimitoare. 


Am ales cele două citate tocmai pentru a arăta o opinie echilibrată și nepărtinitoare, o deschidere către autonomia cititorului pe care nu cred că am găsit-o până acum la prea mulți autori. De aceea nici eu nu vreau să vă sufoc autonomia. Reflectați, atât...și dacă v-a plăcut sau o găsiți utilă citiți Autoanaliza.


(1) - Harold D. Lasswell în capitolul 4 "Cunoaște-te pe tine însuți" din cartea sa Democracy Through Public Opinion (Democrație prin opinie publică), pune în evidență importanța asocierii libere în cunoașterea de sine. Dar, întrucât cartea se axează pe alt subiect, autorul nu insistă asupra problemelor specifice ale autoanalizei.











Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu