Ambasador Star of Service

luni, martie 28, 2016

Poezia sufletului

Poezia sufletului este scrisă cu lacrimi în fiecare din noi, doar că unii o împărtășesc cu ceilalți, iar alții o păstrează doar pentru ei. Însă asta nu înseamnă că orice ne trece prin cap poate fi împărtășit, pentru că nu tot ce ne trece prin cap este poezia curgătoare a sufletului. Și tot sub semnul acestei logici faptul că împărtășim nu este mai bun decât acela că păstrăm pentru noi. 
Poezia sufletului se schimbă, ea nu are legătură cu clipa care a trecut sau cea care va urma, ea nu are legătură cu ce ne dorim. Poezia sufletului nu vrea să treacă neiubită și fără să iubească prin această lume. Ea își permite să fie tristă când noi vrem să fim bucuroși și bucuroasă când suntem indurerați și triști. Poezia sufletului este prietenă apropiată cu moarte și nu refuză nici o invitație din partea vieții. Doar nu se întâlnește cu amândouă deodată, pentru că ultima dată când s-a întâmplat asta lumea a dispărut și a fost nevoie de milioane de ani să se nască din nou, pentru noi.

Poezia sufletului este sufletul poeziei și împreună nu înseamnă nimic. Uneori avem senzația că prindem înțelesul acestei metafore, însă el scapă mereu observației noastre și alte metafore ne ademenesc atenția, cu cât mai meșteșugite metaforele, cu atât mai înșelate simțurile.

Poezia sufletului este dincolo de noi și ar vrea să dăinuiască pentru totdeauna. De aceea suntem atât de determinați să o ascultăm și să o urmăm, pentru că urmărim nemurirea.

Poezia sufletului se scrie singură, așa că după ce închideți această fereastră ea va continua să se scrie în voi, cu lacrimi.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu