Ambasador Star of Service

vineri, iunie 10, 2016

O ipoteză

  Văd in jur tot felul de incercari de a portretiza vulnerabilitatea, insa in loc sa o accepte asa cum se prezintă, mulți o transforma intr-o unealta de intoleranță. Noi suntem mai slabi, mai vulnerabili decat voi si cum vulnerabilitatea este o cale spre a deveni mai puternic, sic, noi suntem mai puternici decat voi!! Și uite așa se naște un mesaj mai pervers, mai adânc îngropat, un fel de amenințare într-un cal troian, un paradox dealtfel.

  Zău dacă nu îmi este dor de zilele în care nu exista atâta informație despre cum să devii, cum să nu mai fii persoana care ești, cum să și cum să.

  Oare ce este atât de greu de înțeles că suntem toți în aceeași barcă? Ne unește condiția umană, ea însăși este una vulnerabilă. Deci în fața vieții suntem toți vulnerabili, fără excepție, prin simplul fapt că suntem muritori. Tu care citești ești atins de condiția umană, fără îndoială. 

  În aceste condiții cine este mai puternic? Te pot face nemuritor posesiunile tale materiale, mașina, casa sau poate farmecul tău personal, buzele tale perfecte sau picioarele lungi? Te ajută să îți dai ultima suflare o strălucită carieră, succesul profesional? Nici măcar nu mai credem în afirmațiile simple în care au crezut înaintașii noștri și care împărțeau lumea în păcătoși și în drepți. Pare că nimic nu mai are sens.

  Toate aceste întrebări merită să ți le adresezi la un moment dat. Nu de alta, dar răspunsurile nu stau în exteriorul tău. Am avut îndoieli până acum, dar îmi este foarte clar, singura cale este în noi, noi toți cei atinși de condiția umană. Dacă nu ai făcut-o încă, poposește o clipă  și vei ști când să spui "Bună, aici erai? Eu sunt, cel/cea care ti-a rezistat atat de multa vreme, ma prezint cu sufletul dezgolit si indiferent de calea care se surpă sub picioarele mele te îmbrățișez, chiar dacă doare, țipă și dă din picioare." Nu pot dezvălui mai mult. Așa cum am mai spus, cine sunt eu să știu care este calea voastră? Pot doar să mă las prelucrată de propriile mele alegeri și întrebări. Pentru mine și doar pentru mine aș spune că această viață merită trăită, chiar dacă uneori doare, țipă și dă din picioare, chiar dacă uneori pare că nu există vreun sens sau că am rătăcit calea.

Această postare și părere îmi aparțin. Voi cei care poposiți în acest spațiu respectați vă rog dreptul meu la imaginație, exprimare și la o relație unică și personală cu existența mea cu tot ce presupune ea, credințe, valori, motivații, atitudini.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu